Miracolul din 2026: Apple a inventat mersul pe jos

Există un anumit tip de retard (cumva melancolic) în ritmul inovației din Cupertino. În timp ce restul lumii tehnologice își petrece deceniile experimentând, greșind, reinventând și murind câte puțin cu puțin în încercarea de a arăta consumatorilor sfântul Graal, Apple pășește mereu pe scenă cu aerul unui dumnezeu care tocmai a inventat mersul pe jos. În 2026, Apple inventează Touchscreen-ul pe laptop. Dacă nu auziți aplauzele ca-n Coreea de Nord, sunteți surzi!

Să defilezi astăzi cu un ecran tactil pe un Mac, prezentându-l drept miracolul secolului, înseamnă să ai o formă de ignoranță corporatistă atât de gravă încât granițele dintre penibil și prost de-a dreptul devin complet invizibile. Asta, desigur, dacă nu cumva bagi în față asul din mânecă, adică idiotul care te iubește necondiționat, precum a iubit-o Irinel pe Moni 🙂 Unilateral.

Ce spune istoria?

Dacă Apple tocmai a reinventat ”roata”, ce ar trebui oare să spună veteranii care au umplut piețele cu ecrane tactile de pe vremea când multe telefoane încă aveau butoane fizice? Să-i plângem de milă bătrânului HP TouchSmart (lansat tocmai în îndepărtatul 2008), care probabil se întreabă ce dracului a ratat atunci din lecțiile de fizică și de marketing. Sau poate celor de la Lenovo, Microsoft, Dell și Asus, ale căror laptopuri pliabile, rotative și contorsioniste zâmbesc îngăduitor de la înălțimea vârstei venerabile și a unui deceniu și ceva de existență.

Adevăratul scuipatul în ochi nu vine pentru Apple nici de la mine și nici de la acești competitori, care par să fi înțeles că nu are rost să te iei cu nebunul la ceartă. 

Dramatic pentru Apple (măcar din punctul de vedere al celor care vedem și un pic din imaginea de ansamblu, cu istoria în cap și ceva argumente, nu luată de pe tiktok) nu este ce pot spune concurenții despre companie, ci ce spune chiar propria istorie a Apple. So, să privim puțin în oglinda retrovizoare, acolo unde legile companiei erau clare, iar cumpărătorii de produse Apple ceva mai raționali. Cum s-o spun …pe atunci se alerga mai puțin la Nürburgring, conta mai mult Le Mans.

Mai facem un pas înapoi în timp, mergem în octombrie 2010 și ajungem la momentul „Back to the Mac”. Omul momentului (pe bună dreptate), Steve Jobs, explica simplu de ce ideea de a pune un ecran tactil pe un laptop era nimic altceva decât o nerozie anatomică:

„Am făcut tone de teste cu utilizatorii pe această temă și s-a dovedit că nu funcționează. Suprafețele tactile nu vor să fie verticale. Arată excelent într-o sesiune demo, dar după o perioadă scurtă de timp începi să obosești, iar după o perioadă mai lungă, îți vine să-ți cadă brațul din umăr. Nu funcționează, este groaznic din punct de vedere ergonomic.”

Pe cât de simplă pledoaria, pe atât de demnă de o lecție de anatomie aplicată.

Timpul a trecut, iar la cârma diviziei de inginerie software a venit Craig Federighi – pe atunci doar șeful departamentului de inginerie macOS, iar astăzi Senior Vice President of Software Engineering, un individ simpatic, nelipsit din lansările Apple de la Apple Park. Într-un interviu celebru din anii trecuți, întrebat de ce Mac-urile încă nu adoptă “magia” ecranelor tactile, același Craig reitera ce spusese și Jobs:

„Simțim cu adevărat că ergonomia utilizării unui Mac se bazează pe faptul că mâinile tale se odihnesc pe o suprafață și că ridicarea brațului pentru a atinge un ecran este un lucru destul de obositor. Nu cred că ne-am uitat la vreunul dintre ceilalți competitori până acum și ne-am spus: cât de repede putem ajunge și noi acolo?”

Concediați-l pe Craig!

Și totuși, iată-ne în 2026. Brațul uman, se pare, a trecut printr-o miraculoasă evoluție genetică în laboratoarele secretizate din Cupertino. Oboseala logică a mâinilor despre care ne vorbeau Jobs și Craig a fost vindecată, probabil printr-un update de firmware (probabil ultimul MacOS 27.2), iar gravitația a fost nevoită să se retragă din discuție. Craig Federighi e ok, încă, dar nu știu pentru câtă vreme.

Desigur, Steve Jobs a greșit. Ternus nu greșește, iar eu nu glumesc deloc atunci când spun asta. Sunt al dracului de serios, pentru că văd cirezile de consumatori hipsterași pentru care nu mai contează nimic altceva decât logo-ul.

Ternus știe mai bine. Și chiar știe, văd asta în “insuccesul” Apple cu rebutul de iPhone Duo. Apple a redevenit, în urmă cu doar câteva zile, cea mai valoroasă companie din lume, cu o evaluare de aproape 5 trilioane dolari. Să ne fie de bine.